Reportaj. Terapie prin struți, miei sau pui care îți iau boala cu mâna. Ferma vindecătoare de lângă Craiova, construită de un oltean inventiv

Reportaj. Terapie prin struți, miei sau pui care îți iau boala cu mâna. Ferma vindecătoare de lângă Craiova, construită de un oltean inventiv

„Mai ții minte cum arăta locul ăsta în urmă cu două luni? Era plin de mărăcini și buruieni. Nu era nici pană de găină prin preajmă. :)) Eei, ia privește acum. O adevărată terapie!”

 Îmi deschide poarta șubredă de lemn și nu știu unde să-mi țintesc mai întâi ochii. În dreapta, un furnicar de… rațe, gâște sau găini se răsfață în islazul improvizat. Sub un corcoduș zdravăn alți pui de o săptămână își odihnesc picioarele și scormonesc prin pământul umed.

Un strigăt mă face să-mi mut privirea în stânga curții late cât un stadion. Câțiva miei și iezi se alintă la sânul protector al mamelor. Nu apuc să scot două vorbe, că cineva îmi respiră în ceafă. Întorc capul și vreo 4 struți mă privesc curioși și îmi cer din priviri iarbă proaspătă. Paradisul animalelor e completat de puii de prepeliță, ce joacă prinselea lângă covorul de fân.

„Oo, dar ce spectacol vizual ai creat!” , îi zic cu entuziasm.

După ce-mi face turul fermei puse pe picioare în doar câteva luni, începem să pălăvrăgim câteva ore. Doar ne știm de suficientă vreme și suntem olteni cu prea multe idei încât să lăsăm vreun subiect important să treacă pe lângă noi.

Aurel Firu, un inginer constructor stabilit în Craiova, a aflat că are nevoie urgentă de transplant la rinichi.

Medicii i-au recomandat ca, până la operația salvatoare, să se odihnească, așa că omul n-a mai stat pe gânduri. Din resurse proprii, din donații și prin împrumuturi bancare, a reușit să-și construiască o fermă cu animale în Robănești, la doar 20 de km de oraș. Aici a găsit terapia de care avea nevoie ca de aer.

„Anul trecut am suferit o nefrectomie stângă, un cancer. Practic, am avut o tumoră, de 7 cm pe rinichiul stâng, în urma căreia mi s-a extirpat rinichiul, iar acum trebuie să fac un transplant la Viena. Nu mai pot face nici jumătate din efortul pe care îl făceam înainte și trebuie să am grijă cu tot ce mănânc. Fără alimente sărate, fără nimic acidulat, trebuie să am un regim și un program special, fără stres. De aceea, am zis că cea mai bună soluție este să vin la această fermă. Aveam în minte construcția ei de mult timp, dar acum, mai mult ca niciodată, am insistat să transform terenul pustiu care era aici înainte într-un tărâm populat cu cât mai multe animale,  pentru că aceste vietăți sunt efectiv un remediu pentru mine!” , îmi povestește olteanul curajos.

 

Cel mai fericit este când scapă de tumultul metropolei, de greutatea blocurilor reci care parcă îl înghit sau de claxoanele din trafic, ce se întețesc mai ales la orele prânzului. 

Când oboseala și stresul îi bat la ușă, craioveanul inventiv urcă în mașină și, în 20 de minute, ajunge în colțul de rai pe care și l-a creat dintr-o mare ambiție.

„Aici, sub acest pomișor, stau să-mi petrec aproape tot restul zilei. E o relaxare pe care nu pot s-o explic în cuvinte. În momentul în care ești înconjurat de păsări, de natură, uiți de tot. Cum să nu iubești animalele când le vezi cum vin lângă tine și își pun capul în poala ta? Energia și empatia lor îți iau parcă boala cu mâna” , îmi spune Aurel.

Pui de rață, gâște, struți, miei, porci, capre sau prepelițe- sunt doar o parte din animalele care au populat ferma în doar câteva luni, unele dintre ele fiind salvate chiar de la moarte. Primii care i-au călcat pragul și l-au ajutat să-și regăsească liniștea sunt struții.

 „Iubesc păsările și mai ales struții. Sunt vreo 5 ani de când îi tot studiez. Mi se pare fascinant pentru că, pe cât de mari sunt aceste păsări, pe atât de fricoase sunt. Am vrut să văd cum se cresc, dacă se adaptează mediului și, spre surprinderea mea, ne-am adaptat rapid unii cu alții. Struții nu sunt pretențioși la mâncare și simt omul. Dacă văd că nu vrei să le faci rău, îți mănâncă din mână, uite. Și sunt foarte prietenoși. Uneori poate chiar mai prietenoși decât omul”

Totuși, sunt zile în care olteanul se simte slăbit. Durerile îl apasă și deseori apare teama că transplantul salvator întârzie prea mult. Își revine însă repede, prin simpla mângâiere a micilor vietăți, care îi ameliorează stresul și simptomele de boală. Momentul lui preferat al zilei este când ajunge în țarcul mieilor și al iezilor, unde se încarcă rapid cu energie.

 „Recomand, chiar recomand tuturor celor care au astfel de probleme de sănătate, să iasă la țară, să aibă animale, compania lor te relaxează, bine, asta dacă îți și plac. Înainte să-mi fac ferma, eram foarte închis în mine. Stăteam în cameră și mă uitam la 4 pereți. Când ieși în natură și ai grijă de atâtea păsări, uiți practic ce probleme ai și te dedici altora. Pe mine m-a ajutat foarte mult pe plan psihic. Cum să nu te ajute? Când iei în brațe un pui care nu are mai mult de o săptămână de viață… sau un ied așa plăpând, atunci realizezi că problemele tale nu sunt atât de mari. Nu e ceva ce nu poate fi depășit în viața asta!”, continuă Aurel.

 

Olteanul are de gând să extindă ferma. Pe de-o parte, vrea  să creeze un spațiu de recreere pentru familii și copii, care să învețe cum e viața la fermă. Vrea să facă din comuna Robănești o zonă turistică, pentru că „Doljul are atâtea peisaje și lucruri de oferit, trebuie doar să se vrea!” .

Pe de altă parte însă, își dorește să folosească terenul imens de lângă pădure pe care îl deține și să-l amenajeze pentru oamenii vulnerabili, care sunt în impas.

 

„Aici nu va fi doar o fermă. Vrem să facem un centru pentru oamenii străzii și un centru pentru femei abuzate. Adică centre pentru acei oameni rămași fără niciun sprijin și care nu mai știu încotro s-o apuce. Dar pentru toate astea este nevoie de donații, de fonduri, de timp și mai ales de…sănătate. Întâi de toate, trebuie să fac transplantul, să mă fac bine.”, conchide Aurel Firu.

 

Terapia cu animale este folosită tot mai des în clinici sau în unele spitale din afară, dar și din țară, tocmai pentru a-l ajuta pe pacient să depășească stresul, anxietatea, problemele legate de comportament sau să întărească psihicul în fața bolii. Mai mult, e dovedit științific faptul că interacțiunea cu animale crește nivelul de oxitocină din corp, acel hormon care determină contactul social și atașamentul matern.

 

 

Pe Aurel îl puteți susține donând în conturile asociației sale sociale,  „AJUTOR DIVIN”:

RO40BTRLRONCRT0567731401 Lei

RO87BTRLEURCRT0567731401 Euro

RO45BTRLGBPCRT0567731401 GBP

(Pentru Aurel)

sau pentru mai multe detalii – sunați la numărul de telefon 0770 440 458. 

De asemenea, aici găsești alte exemple de tineri care nu se irosesc, tineri de acțiune și care își investesc timpul în lucruri de calitate.

Share