„E nevoie de un sat să crești un copil!” Și e nevoie de o școală aliată cu piața muncii, ca să ajuți un elev să evolueze. Și să-i placă în mod real jobul pe care și-l alege după liceu sau facultate.

  Numai că în școală, elevii nu prea au parte de practică. Adică una eficientă.  Nu se numește practică atunci când te afunzi în scaun și bifezi din pix niște task-uri realizate (doar teoretic) în „școala altfel”.  Practică înseamnă să mergi pe teren. Să intri în pielea viitorului angajat sau angajator și să asimilezi măcar  5-10% din ce muncește el toată ziua.

   Dar cum în România rar există colaborare între unitățile de învățământ și piața muncii, ești nevoit să-ți creezi singur punți spre mediul de afaceri. Dar asta nu se prea întâmplă, astfel că tinerii se trezesc că, după ani grei de școală, că li se cere… experiență la angajare. Pe care nu o au. Și se duc s-o capete. Ori în țară, pe bani puțini, ori în străinătate.

Așa se face că, în 2018, România a fost cel mai mare exportator de angajaţi din Uniunea Europeană. Circa 173.000 de români s-au angajat în alte state membre UE în acel an, cu 7% mai mult decât în 2017.

Ce se întâmplă însă atunci când deschiderea spre elevi vine chiar de la angajator? Când antreprenorul îți întinde o mână și îți arată negru pe alb cu ce se mănâncă jobul pe care ți-l dorești? Cum ar fi ca un bussiness-man să te primească în compania lui, să-ți răspundă la întrebări, să te încurajeze „să-ți bagi nasul” ca să înveți pe propria piele? Și, pe deasupra, să-ți lase ușa deschisă pentru o posibilă angajare? Cum ar fi să vezi parteneriate între fiecare școală din România și astfel de angajatori implicați?

Când două lumi se întrepătrund…

O astfel de magie se întâmplă în sud-vestul țării. La Gârla Mare, în Mehedinți, unde unul dintre cei mai mari antreprenori agricoli din Oltenia se zbate pentru educația „în teren”.

Cornel Stroescu, producător și, în același timp, antreprenor deține mai multe ferme tehnologizate- de cereale, de legume, dar și de găini. Omul n-a avut dintotdeauna succes. Ani buni a muncit în Germania, împreună cu familia. Cu banii adunați și cu deprinderile căpătate, a transformat un câmp gol în una din cele mai mari exploatații din Oltenia. A pornit de la 100 de hectare care, prin multă trudă,  s-au transformat în 2000 de hectare. Atât de mult și-ar fi dorit să rămână acasă și „să fure meserie” de la oameni capabili, încât și-a propus să-i transforme chiar el pe tineri în hoți. Hoți de meserie. Și de skilluri.

Astfel, vară de vară, zeci de liceeni lasă pixurile din mână și se aventurează în „labirinturile” de cereale ale antreprenorului. Mai întâi, elevii  învață despre calitatea boabelor de grâu sau rapiță. Învață cum se primește marfa și cum se gestionează o echipă la birou și în teren. Apoi urcă în utilajele de treierat şi parcurg drumul anevoios prin care se obţine pâinea cea de toate zilele. La finalul câtorva săptămâni de foc, elevii își fac o idee despre ce înseamnă munca la câmp, despre cum se administrează o afacere agricolă, despre rolul important pe care îl are fiecare angajat. Ei știu așadar ce așteptări să aibă de la piața muncii, iar dacă sunt descurcăreți, pot alege să rămână în firma în care au făcut practică. Win pentru elev, win pentru antreprenor. Și win pentru stat, pentru că astfel, scade fenomenul migrației.

În vara aceasta, circa 40 de elevi de clasa a IX-a și a XI-a de la Colegiul Economic „Theodor Costescu” din Drobeta Turnu-Severin au călcat pragul fermei lui Cornel Stroescu. Am mers și noi cu ei la recoltarea cerealelor și am descoperit cât de minunat este când două lumi se întrepătrund:  lumea elevului- tânărul aflat la început de drum, dornic să evolueze și lumea antreprenorului- omul cu experiență care poate oferi puțin din timpul și învățăturile sale. 

I

„Sunt lucruri pe care le folosești indiferent în ce domeniu o să lucrezi”

Sub un soare arzător, la 35 de grade Celsius, elevii veseli și gălăgioși au urcat în mașinile puse la dispoziție și au parcurs un drum „înecăcios” pe câmpurile sufocate de praf. Din cauza arșiței, norii de praf au blocat vizibilitatea la doi metri în față. Dar n-a mai contat efortul, căci cele 6 combinele de treierat moderne, aliniate ca-n armată, își așteptau învățăceii,  nerăbdători să le… conducă. Liceeni au urcat în mașinile agricole, le-au „butonat”,  supravegheați de angajați, și au asistat la recoltarea „aurului” din care provine pâinea.

 Procesul de recoltare este automatizat în întregime, fapt care i-a fascinat pe elevi şi le-a dat încredere că vor putea prelua exemplul şi în viitor.

„Ca o gură de aer a fost practica de la fermă pentru că după liceu, mă gândesc serios să am o afacere în agricultură.  M-a surprins că aici totul este tehnologizat și am întrebat cum de au reușit să cumpere 6 mașini agricole dintr-o lovitură. Așa am aflat și de fonduri europene pentru tineri și tare aș vrea să accesez și eu în viitor”, mărturisește cu entuziasm Andreea Trușcă, elevă în clasa a XI-a.

„Te-ai gândit până acum să pleci în străinătate?”, o întreb curioasă. „Nu știu… Eu cred că se poate face treabă și în țară, dar ești cu adevărat pasionat”, răspunde ea.

„Mi s-a părut wow experienţa, a fost foarte frumos. Deși vin de la țară și sunt obișnuită cu munca la câmp, n-am fost niciodată într-un astfel de utilaj”, adaugă o altă adolescentă.

Chiar și cei care nu sunt pasionați de agricultură și-au luat exemple de bune practici în afaceri.

„Din combină se vede munca altfel. Nu te bate soarele în cap, ai climă, controlezi totul din butoane, e… satisfying. Adică pare mai ușoară tranziția de la oraș la țară, atâta vreme cât tot procesul de recoltare e tehnologizat. Astfel, nici noi, tinerii, nu mai vedem munca fizică așa, ca pe un monstru. Eu, deși n-o să lucrez în agricultură, am învățat despre cum se gestionează o afacere, cum trebuie să vorbeşti cu angajaţii, cum să-i organizezi… sunt lucruri și sfaturi pe care le voi folosi indiferent în ce domeniu voi lucra”, spune și Georgian.

Uși deschise pentru liceeni care vor mai mult

Cel mai mulțumit a fost însuși antreprenorul. Cu doi copii născuți printre străini, Cornel Stroescu și-a dorit ca, prin inițiativa sa, mai multe școli și mai mulți antreprenori să se asocieze împotriva plecării tinerilor în străinătate. Și să le ofere viitorilor angajați sau angajatori alternative lăudabile de a munci și în România.

Să luăm exemplul Germaniei. În clasa a VII-a, copilul meu făcea acolo practică la o firmă agricolă,  câte două săptămâni pe an.  Era practică obligatorie în școală. Asta l-a ajutat să fie mai bine pregătit, să cunoască domeniul după terminarea școlii. Sunt antreprenori care asta caută. Care garantează locul de muncă, imediat ce adolescentul își termină liceul. Asta îmi doresc și pentru România.  Știm foarte bine ce se întâmplă de peste 30 de ani încoace. Tinerii pleacă printre străini pentru că în țară li se cere experiență, pe care n-au unde s-o capete. Eu cu greu am reușit să-mi aduc și copiii în țară. Amândoi lucrează acum la afacerea familiei- fata la birou, băiatul pe combină. E o mare satisfacție pentru mine că există continuitate în ceea ce am construit” , ne spune cu emoție C. Stroescu.

Mai mult, după terminarea liceului, elevii pot cere îndrumarea antreprenorului pentru accesarea de fonduri europene.

„Le stau la dispoziție cu informații și sfaturi practice. După liceu sau facultate, ușa e deschisă la mine. Că vor fi la birou, că vor fi la recepția mărfii, pe utilaje, la siloz sau în celelalte ferme – de legume sau ferma avicolă, avem nevoie de oameni. În următorii 3 ani vrem să suplimentăm numărul de angajați cu circa 60 de oameni capabili. Vrem să-i pregătim pe cei pasionați. Agricutura e cel mai riscant sector din economie și nu ne permitem s-o facem în bătaie de joc. E nevoie de muncă pentru fiecare bucățică de pâine. Și se poate face muncă de calitate și în țara noastră”, conchide afaceristul. 

familia Stroescufoto: familia Stroescu

O PARTE DIN DISCUȚIA CU ANTREPRENORUL O REGĂSIȚI AICI:

 


Promovăm oamenii de bine, care #NuSeIrosesc.

2002, 2023

VIDEO. Povestea eroilor patrupezi din Craiova, trimiși în Turcia, să găsească victimele aflate sub dărâmături. „Sunt câini care gândesc și apoi acționează, iar asta face diferența când te expui la condiții aprige”

Câinii nu sunt doar cei mai buni prieteni ai oamenilor, ci și eroii lor. O demonstrează șase patrupezi din Craiova, trimiși în Turcia să găsească victimele cutremurelor, aflate sub dărâmături. După misiuni dure,