O vorbă din bătrâni spune că cine n-are bunici, să-și cumpere! Din fericire, ambele mele „mămăici” sunt în viață, însă mărturisesc că, după experiența de mai jos, „mi-aș cumpăra” și o a treia bunică.
___________________________________________________________________
       Încă de când deschidem ușa, un miros de aluat dospit, de esență de vanilie și de dulce copt la cuptor ne învăluie insistent și ne droghează parcă nările. N-apucăm să facem doi pași, că o bunică îmbrăcată în straie populare ne întâmpină lângă o masă încărcată cu pască aburindă, dar și cu boluri pline de ingrediente.
N-am mai avut răbdare și, până să veniți, mi-am făcut de lucru. Vă rog, copiii mei, serviți-vă!, ne spune ca o mamă grijulie olteanca roșie în obraji, ba de căldura cuptorului, ba de emoție.
       În comuna Scărișoara din Olt nu există sătean care să n-o cunoască pe Floarea Vasile. La cei 72 de ani, bunica este renumită pentru rețetele sale de pâine și pască. A învățat să facă pâine la țest de pe vremea când era copil, când mumă-sa o lăsa acasă ca să facă de-ale gurii până când adulții veneau de la câmp.
– Mama ne frământa aluatul de dimineață și până la ora 12 trebuia să avem pâinea gata. Aveam 8 ani. Stăteam cu soră-mea și trebuia să ridicăm țăstul, dar era greu, abia îl ridicam amândouă. Ne duceam apoi după lemne, ca să ținem focul. 
      Ușor-ușor, aluatul i-a devenit cel mai apropiat prieten, mai ales când greutățile zilei o doborau. A luat viața în mâini devreme – la 16 ani a lucrat la Cooperativă, ca îngrijitor de copii, iar la 27 de ani s-a angajat cofetar în sat.
      Însă pâinea la țest îi plăcea cel mai mult. „Maica Floarea”, așa cum îi spun cei dragi, este singura româncă ce are rețeta de pâine la țest atestată ca produs tradițional. Vestea i s-a dus departe. Atât de departe, încât a participat la toate târgurile de agronomie din țară. A fost felicitată de ministerul Agronomiei, a primit numeroase diplome și medalii, iar numele său e acum și în filele unei reviste din Coreea de Sud, după ce o jurnalistă coreeancă, venită în România, a rămas impresionată de obiceiul strămășesc prin care bunica prepara pâinea.
       Însă de Paște, vedeta mesei este pasca oltenească. Curioși, am încercat și noi să aflăm rețeta, așa că maica Floarea ne-a poftit să preparăm desertul tradițional alături de ea. Zis și făcut. Cu mâinile lipicioase de aluat, o ascultăm ca niște învățăcei cuminți.
 – Pun aluatul în tavă acum?, întrebăm, după câteva zeci de minute de frâmântat.
 – Da, fata mea, aici o modelezi așa, până fac eu codița, ca să-i punem laturile, să țină compoziția fermă în tavă”, ne explică bunica.
      Din când în când, nu ratăm „picanteriile” din copilăria ei.
– Maică Floarea, când ați învățat dumneavoastră să faceți pască?
– Ehe, maică, mie îmi umblă degetele prin aluat de vreo 50 de ani. Muma ne punea să facem în țăst, că n-aveam cuptoare electrice ca acum. Și puneam în țăst, dar ea făcea din cocă, punea o mână de zahăr și cu două ouă. Dar era bună și așa, că nu mâncam toate prostiile de sunt acuma prin magazine. Vaai, eu cu soră-mea stăteam cu gurile căscate până se făcea! După ce era gata pasca, mama ne da câte un codru doar, rupea și ne săturam, nu mai mâncam nici ciorbă după!, își amintește olteanca.

      CUM FACI PASCA? 

      Pe scurt, pentru pască avem nevoie de: făină, lapte, drojdie, esență de rom/ vanilie, lămâie, zahăr, ouă, ulei, brânză dulce și stafide.
      Drojdia şi laptele se toarnă într-un vas cu făină, se amestecă, iar compoziţia se lasă la dospit. Între timp, într-un vas separat se amestecă ouăle, zahărul, laptele şi esenţa de rom şi se toarnă în prima compoziţie dospită. Aluatul obţinut se frământă cu grijă împreună cu uleiul, apoi se modelează sub formă de împletituri. Aici olteanca are nevoie de ajutorul nepoatei, care vrea să transmită mai departe tradiţia.
– Când eram mică și doda făcea pasca înainte de Paște, îmi plăcea să intru în bucătărie, să privesc și să modelez și eu. Până nu termina, nu ne lăsa să gustăm! povestește Lili Iacob, nepoata femeii.
– Le dam peste mâini!, completează bunica.
– Și acum faceți la fel?, intervin eu.
– Daa!, și un râs general cuprinde mica încăpere.
       Se adaugă brânza cu stafidele și, spre final, se împletesc două bucăți de aluat și se pun deasupra desertului sub formă de cruce și se ung cu ou. Aceasta este, de altfel, și cea mai importantă parte a preparatului.
 Îi din bătrâni știut că se face cruce pe pască, pentru ca Dumnezeu să ne dea an bogat la grâu, să plouă, dar să fie și soare, și să avem recolta mare și sănătoasă, ne explică în timp ce bagă la cuptor preparatul.
      Desertul se coace la cuptor timp de 40 minute la 180 grade. Pasca aburindă şi rumenă miroase atât de îmbietor, încât îi aduce pe toți la masă.
       Ne așezăm și noi și, după ce ne lingem pe degete de la dulcele tradițional,  bunica cu chip blând ne lasă, la sfârșit, cu o învățătură prețioasă.
 – Ce înseamnă pentru dumneavoastră un Paște perfect?
 – Bucatele astea nu înseamnă nimic dacă le mănânci de unul singur. E greu singur, dar când vin copiii și nepoții, e casa plină. Pentru că, mai presus de mâncare, de Paște contează să ai copiii alături și să fii mamă cu ei până la adânci bătrâneți. 
_______________________
Dacă ți-a plăcut povestea bunicii Floarea, ajută-i și pe cei din grupul tău de prieteni să o descopere. De asemenea, poți urmări și alte povești ale oamenilor care nu se irosesc atât pe site, cât și pe canalul de youtube „NU TE IROSI!” .
Ne găsești și pe paginile de facebook și instagram
2002, 2023

VIDEO. Povestea eroilor patrupezi din Craiova, trimiși în Turcia, să găsească victimele aflate sub dărâmături. „Sunt câini care gândesc și apoi acționează, iar asta face diferența când te expui la condiții aprige”

Câinii nu sunt doar cei mai buni prieteni ai oamenilor, ci și eroii lor. O demonstrează șase patrupezi din Craiova, trimiși în Turcia să găsească victimele cutremurelor, aflate sub dărâmături. După misiuni dure,