Ce poți face cu o furculiță ruginită, un lanț de bicicletă și niște arcuri vechi de pat?

Dar cu o mână de piulițe, un capăt de furcă și un vârf de mixer stricat?

„Le-aș arunca la gunoi”, ar spune unii. „Le-aș duce la fier vechi”, ar spune alții.  Dar când toate astea prind viață – sub forma unor animale, instrumente muzicale, obiecte casnice sau chiar chipuri umane, atunci parcă nu-ți mai vine să le arunci.

Ce-nseamnă și viața de jurnalist, mă! Întâlnești atâția oameni talentați și cu potențial,  că uneori nu-ți mai vine să înjuri când ai o zi proastă (sau mai multe) pe teren!

Așa se face că zilele trecute am dat de Claudiu Dragomir sau, sub numele de business, Artizen Weidenbach .  Un brașovean venit în vizită la Craiova, unde a avut o expoziție a operelor sale din metal reciclat. Nu știu ce m-a frapat mai mult: că niște bucăți de fier vechi pot arăta atât de bine câtă vreme două mâini iscusite muncesc să le dea un scop sau că un om poate avea atâta viziune și creativitate încât să creeze artă din nimic. Răspunsul nici până azi nu l-am aflat.

   

Claudiu are 27 ani și și-a descoperit pasiunea de artizanat și modelat fier vechi în urmă cu 7 ani. A început ușor, cu lucrări-prototip de dimensiuni mici – „un chip din doi rulmenți, pe un hârleț, un nas și o potcoavă în loc de gură” a fost prima sa încercare.  A văzut că se ascunde talent acolo, așa că a continuat. Nici n-avea cum altfel, pentru că însăși meseria de designer interior pe care o practică în restul timpului cere creativitate și viziune.

 „Piesele pe care le folosesc cel mai des sunt piese de la cutii de viteze auto, căzături de la laser, potcoave și unelte vechi, clești, patenți, discuri de ambreiaj, topoare, lanțuri de tot felul… Am folosit și tot ce aveam pe acasă, nimic n-a scăpat de ochii mei! În general, nimic nu e de aruncat pentru că la mine orice are șansă să devină ceva!”, glumește tânărul.

O operă poate cântări de la 5 kg la câteva tone și, în funcție de complexitate și model, poate fi finalizată într-o zi sau în câteva săptămâni. Dar cea mai interesantă parte este alegerea pieselor în sine, pe care tânărul le adună te miri pe unde. De altfel, găsirea metalului îl pune uneori în dificultate.

Piesele le iau mergând pe la centrele de fier vechi. Practic, mă uit prin containere și mă gândesc cam ce aș putea folosi de acolo. Merg și pe la service-uri auto, mai iau unelte vechi de pe la prieteni, vecini, bunici. Când se strâng suficient de multe piese, deja în capul meu știu ce obiecte ar ieși din ele. De regulă,  nu-mi planific de la început să transform metalul într-un obiect anume, ci las creativitatea să vină pe parcurs, îmi spune tânărul în timp ce bem un pahar de șampanie în cinstea expoziției sale reușite din Craiova.

Mai jos, Artizen ne arată cum a transformat o furculiță, două polonice, niște capete de furcă, un burghiu, un obuz vechi și alte obiecte găsite la fier vechi într-un țânțar din metal de toată frumusețea.

Fascinați, îi cerem să ne prezinte și căluțul de mare, care apare și pe afișul vernisajului.

„Cea mai grea parte este să păstrez simetria. Trebuie să am un volum  suficient de mare din piese, ca din ele  să păstrez o simetrie. Caut să fie cât mai aproape de ce mă inspir- că-i o pasăre, că-i o chitară, că e o broască… și-atunci vreau să mă duc cât mai aproape de real cu lucrarea. Deși ele au o formă mai…fantastică”

 Cea mai spectaculoasă lucrare- un cal de mărime naturală, amplasat în Brașov

Tânărul a dat și orașului natal lucrări care pentru el au încărcătură emoțională aparte.

„Calul de mărime naturală este cea mai specială operă a mea. E definitiv pus în parcul central de la mine din Ghimbav și e preferatul meu pentru că toți copiii și vizitatorii îl călăresc, își fac poze și sunt fascinați de piesele integrate în el. Cântărește peste 300 de kilograme”.

În România sunt puțini artiști care transformă metalul reciclat în opere de artă, așa că meșterul se inspiră mai mult din afara țării. De altfel, tot cu artiști internaționali se sfătuiește atunci când întâmpină dificultăți în prelucrarea fierului.

   Bine, bine, sunt frumoase. Dar cine le cumpără?

Ai fi surprins. Deși meșterul nu face asta decât din pasiune, piața lui este mult mai amplă în străinătate decât în țară. A vândut majoritatea lucrărilor în țări precum Spania (Madrid), Italia (Rimini,  Torino), dar a primit comenzi și în România, de la diverse instituții, pub-uri, grădini publice, firme private sau, pur și simplu, de la oameni îndrăgostiți de artă. Recunoaște totuși cu un gust amar că aprecierea care vine din Occident e mult mai mare decât în propria țară.

Străinii sunt mai atrași de acest curent, al operelor din metal reciclat, pentru că ei trăiesc de când se nasc în cultură. În toate orașele civilizate ale Europei vezi artă la fiecare pas. Și-atunci, când ajungi să fii adult și să-ți permiți, spui cu ușurință: „Vreau și eu bufnița asta de fier în grădină sau la mine în casă”. Noi încă n-avem cultura asta. Deși începe ușor-ușor să prindă și la noi, iar asta mă bucură.

Așa cum era de așteptat, Claudiu Dragomir este implicat puternic și în activismul de mediu, în acțiuni de ecologizare. Prin operele sale a salvat și reciclat zeci de tone de metal, iar principalul său scop este să arate că reciclarea e o necesitate, nu un moft.

Piața spre care țintesc este, în principiu, tineretul. Tinerii și românii, în general, trebuie să înțeleagă faptul că trebuie să reciclăm.. Ăsta este mesajul pe care țin cu dinții să-l transmit prin operele mele. Să reciclăm tot ce putem și să punem punct stilului toxic de viață. Altfel, societatea de consum ne va mânca și pe noi!”

Avantajul unei astfel de lucrări este că metalul rezistă ani de zile, fără să fie nevoie de recondiționare. Abia când se depune rugina, tânărul poate interveni pentru a ajuta opera de artă. Lucrările sale se vând pe sume care pleacă de la câteva zeci de euro și ajung la câteva mii, în funcție de numărul pieselor folosite, complexitatea modelului și durata de asamblare.

Pentru comenzi, sfaturi …sau felicităăăări :) îl puteți găsi pe pagina de facebook.

 

2002, 2023

VIDEO. Povestea eroilor patrupezi din Craiova, trimiși în Turcia, să găsească victimele aflate sub dărâmături. „Sunt câini care gândesc și apoi acționează, iar asta face diferența când te expui la condiții aprige”

Câinii nu sunt doar cei mai buni prieteni ai oamenilor, ci și eroii lor. O demonstrează șase patrupezi din Craiova, trimiși în Turcia să găsească victimele cutremurelor, aflate sub dărâmături. După misiuni dure,