Portret de Supraviețuitor. Cum renaște o copilă ambițioasă, după 13 ani de bătăi soră cu moartea, scandaluri în familie și beții. Povestea Alinei Dobre, tânăra care și-a găsit salvarea în centrul de plasament

Portret de Supraviețuitor. Cum renaște o copilă ambițioasă, după 13 ani de bătăi soră cu moartea, scandaluri în familie și beții. Povestea Alinei Dobre, tânăra care și-a găsit salvarea în centrul de plasament

Aproape un sfert dintre tinerii care părăsesc sistemul de protecție socială nu au niciun venit. Circa 34% din totalul lor au salarii cuprinse între 1000 și 2000 de lei și nu se pot adapta noului mediu, odată ce au ieșit din centrele de plasament sau din apartamentele de tip rezidențial,  arată singurul studiu oficial din România.

Cicatricile lăsate de copilările, emoțiile distruse și teama de abandon îi determină pe mulți copii să apuce căi greșite imediat ce au ieșit din sistemul de protecție al statului.

Există însă și cazuri fericite. Alina Dobre din Craiova  este unul dintre ele.  La doar 13 ani, tânăra a ajuns într-un apartament social, unde a învățat să scrie, să citească și să se descurce singură. Acum are 29 de ani și este instructor de educație pentru copiii abandonați de familie, cărora le-a devenit mama pe care ei nu au avut-o niciodată.

Povestea sa emoționantă este dovada faptului că Alina este o supraviețuitoare. Fata cu zâmbet larg nu s-a irosit și a reușit să se ridice chiar și când bătăile soră cu moartea o aruncau pentru ore bune la pământ.

foto: arhivă personală a tinerei

Ca o pasăre Pheonix, renăscută din propria cenușă

 E adusă în brațe de salvatorii ei.  Tremură și ține strâns mâna surorii mai mici. E bulversată.  Urechile încă îi țiuie de la urletele din familie, iar în suflet resimte parcă un gol permanent, sentiment împărtășit de altfel de toți cei 5 frați.

Așa își amintește Alina că a ajuns într-un apartament social, după ce mai bine de 13 ani a făcut slalom între ploi de lovituri, între priviri și cuvinte mânate de ură, între damfuri de alcool ieftin și trăind cu sentimentul constant că, în orice clipă, se va întâmpla ceva rău. Nici nu apucase să-și facă buletinul când s-a văzut dusă într-un centru de Primiri-Urgențe.

Acum, tânăra are 29 de ani și are grijă de 6 adolescenți într-un apartament de tip social din Craiova. Mă așteaptă pe o canapea scundă din încăpere, hotărâtă să-și spună povestea.

„Sincer, nici nu știu cum am ajuns la 13 ani în condițiile alea! În copilărie eram mereu plecată cu vacile, prin pădure, mergeam zeci de kilometri. Dar îmi convenea, pentru că nu-l mai vedeam pe tata beat și cu chef de scandal. O perioadă, eu și frații mei am stat într-un centru de primiri-urgențe. Ni s-a explicat că nu ne mai putem întoarce la părinții noștri. De ce? Păi atunci când ne-a luat Protecția Copilului, tatăl meu, de nervi, ne-a bătut rău și a intrat la pușcărie. Mama era în spital tot din cauza lui și automat nu putea să ne îngrijească. Ulterior au murit amândoi și… am rămas singuri pe lume”

foto: pauză în vorbire, în timpul interviului

5 frați chinuiți de tată, dar care s-au avut unul pe celălalt

Este luna femeii atunci când vorbim, o sărbătoare care ar trebui să o umple de bucurie. Numai că, pentru ea, nu au existat sărbători în familie.

„Nici Crăciun n-aveam. Că tata era mereu beat. Mereu avea chef de scandal. Mereu ne lua la bătaie din motive doar de el știute. Țin minte că odată a venit foarte furios și s-a năpustit asupra mamei. I-a rupt fluierul piciorului și a lăsat-o lată în pat. Apoi a venit spre mine. Am vrut să fug, dar m-a prins. Ceilalți frați deja fugiseră, eu n-am mai scăpat. M-a închis în cameră cu mama, care nu se mai putea ridica, și el a plecat de-acasă. Se întâmpla chiar în zilele de Crăciun…”, îmi povestește Alina și își freacă nervos mâinile.

Sunt drame pe care mulți copii le trăiesc în familie, fără să poată reacționa atunci când părinții decid pentru ei. Alina este vocea multor tineri care, în copilărie, ar fi vrut parcă să se ascundă, să fugă de acasă. Dezorientată și măcinată de trecut, a pășit cu greu în apartamentul de tip rezidențial.

„Când am fost luată de acasă, eu nu știam nimic. La 13 ani nu știam să scriu, nu știam să citesc.  Pentru că acasă tot ce știam era să stau cu animalele pe câmp, prin pădure, cum v-am zis. N-am avut ocazia să învăț. Și ce puteam învăța de la ai mei? Cum să bei și să faci scandal? De aceea, mi-a fost extrem, extreeem de greu s-o iau de la zero! Practic, aici am renăscut, cu ajutorul mentorilor care m-au îndrumat” , spune ea recunoscătoare.

Alina se consideră norocoasă. Ea și sora mai mică „au nimerit împreună”,  la aceeași asistentă maternală, una foarte blândă, care le-a luat parcă fricile cu mâna. Apoi, când au devenit majore, li s-au dat variante.

Conform Legii 272/2004,  copiii instituționalizați pot rămâne în sistemul de protecție specială până la vârsta de 18 ani, dacă nu își continuă studiile, termen care poate fi prelungit 2 ani dacă tinerii se află în situație de risc. Dacă au împlinit 18 ani pot rămâne în sistem și pot primi o indemnizație lunară doar dacă urmează o formă de învățământ la zi sau un loc de muncă.

Ea a fost o copilă ambițioasă și a ales să-și continue studiile. A terminat facultatea la 26 de ani și de 3 ani este instructor de educație, în apartamentul social din Craiova. Ea le gătește zilnic adolescenților, ea le dă sfaturi și îi pregătește pentru viață, asemeni unei mame pe care cei mici n-au avut-o niciodată.

„Aici vă faceți voi temele?”, îi întreb pe flăcăii cu vârste cuprinse între 12-16 ani, atunci când Alina îmi face turul locuinței. „Da, aici, la masă sau uneori și în pat”, îmi spun doi dintre ei.

Mă uit la fețele lor și văd niște copii liniștiți. Ascultă muzică în căști, glumesc, se joacă. Trăiesc cât de normal pot într-o lume nedreaptă pentru ei.

Și frații Alinei au reușit să depășească traumele din copilărie. Ileana, sora ei, avea doar 10 ani când, de mână cu Alina, a pășit speriată în centrul de plasament.  S-au avut una pe cealaltă și s-au încurajat reciproc, astfel că acum, tânăra îmi vorbește din Spania, unde și-a întemeiat o familie și a devenit bucătar.

„Eu pot spune că sunt realizată pentru că na, fac cursul ăsta  de bucătărie, am reușit să mă angajez și am avut sprijin de iubitul meu de aici și de la sora mea. Chiar dacă ea e acolo, departe, însă vorbele contează foarte mult. Mai ales pentru noi, care n-am știut ce înseamnă o vorbă bună în copilărie”, îmi povestește Ileana Dobre, printr-un video call.

Ele sunt un caz fericit. Însă un studiu național elaborat cu sprijinul „SOS Satele Copiilor România”  arată că tinerii care părăsesc sistemul de protecție specială  își găsesc cu greu un loc de muncă. Traumele trecutului îi fac vulnerabili și, din păcate, implicarea lor în viața social-politică este redusă. Mulți nu reușesc să-și gestioneze un buget, nu au o locuință decentă și sunt expuși la riscuri ca prostituția sau traficul de droguri.

„Nivelul de trai al tinerilor care au părăsit sistemul de protecție este eterogen, situațiile variind de la cei care nu-și pot asigura strictul necesar (11%) până la cei care reușesc să cumpere tot ceea ce le trebuie, fără alte restrângeri (17%). De altfel și veniturile personale variază de la venituri foarte mici – sub 1000 lei pe lună (10%) până la venituri personale de peste 5000 de lei (8%).

Cei mai mulți tineri (34%) au venituri cuprinse între 1000-2000 de lei. Trebuie remarcată ponderea ridicată a celor care nu au niciun venit: 18% dintre respondenți.

Aceste venituri scăzute contribuie la deprivarea materială a acestor tineri, respectiv incapacitatea de a-și asigura condiții de viață considerate normale pentru societatea actuală” arată  cercetarea  care a vizat peste 13.000 de persoane ce au părăsit sistemul de protecție specială între 2014-2017.

 

Share