O pizza la pachet, un cuplu fericit și de restul… Doamne ajută! Povestea „Pepperonis” din Craiova sau cum o afacere de familie poate aduce calitatea la tine acasă

După ce citești acest material, vei învăța:

• cum reziști pe piață fără să te înghită industria fast-food dacă ai lângă tine oameni de calitate
• când te blochezi, pune-te în fund, plângi, urlă, descarcă-te! Apoi ia-ți Omul de mână și construiți de la zero împreună, mai puternici ca niciodată
• mitul că o relație se distruge dacă tu cu partenerul de viață deveniți și parteneri în afaceri poate fi un bullshit. Munca pentru un vis comun vă poate închega relația
• soacrele pot face minuni dacă le lași să-și vâre nasul în afacere – în ciuda stereotipurilor, unele dintre ele chiar trag pentru binele casei :))
• nu te mai plânge că-i pandemie. Găsește oportunități să livrezi calitate și să nu clachezi

Școala nu te învață să-ți pui ouăle în mai multe coșuri. Nu-ți dă curajul să devii antreprenor.  De fapt, în școală nici nu te gândești că ai putea avea propria afacere. Sunt mai bine de 12 ani în care înveți să devii angajat, nu și angajator. Iar după ce umpli caiete cu teoreme, formule, exerciții și comentarii,  ieși din sălile de curs cu un sac plin de informații. Informații goale, fără viziune și aplicabilitate în viața reală. 

Unii însă au curajul să riște, chiar dacă n-au învățat în școală cum se fac afacerile. Și chiar dacă giganții industriei,  chiriile mari sau hârțogăraia le dau ghionturi să renunțe.

Andreea și Radu Vlăsceanu erau tineri și neliniștiți atunci când, în urmă cu 5 ani, au pus pe picioare mica afacere locală din Craiova- pizzeria PEPPERONIS. 

Se spune că omul cumpără un produs doar din două motive: să scape de o durere sau să obțină o plăcere. Ei bine, asta au făcut și ei. Ea – angajată în farmacie, El –  angajat în construcții. S-au folosit de meseriile lor ca să dezvolte proiectul de familie prin care să rezolve durerea clientului și să-i aducă senzația de sațietate.

Andreea a vindecat stomacul ros al cumpărătorului, atunci când foamea cea de toate zilele și lipsa timpului pentru gătit i-au pus telefonul în mână să comande pizza. Iar Radu a construit relația de încredere dintre client și producător. În cei 5 ani, majoritatea clienților i-au rămas prieteni.

„Dintr-o nebunie de moment și o poftă maaare de mâncare bună. Așa am deschis pizzeria. De fapt, eu mă gândeam demult la o afacere cu fast-food, dar n-aveam curaj. Într-o zi am întrebat-o pe Andreea- deschidem acum sau niciodată? Inițial n-a vrut, dar s-a gândit mai bine și m-a sprijinit. Ne-am dat demisiile amândoi. Și-am zis că orice ar fi, noi încercăm. Aveam ceva experiență înainte și în HoReCa, fiindcă eu am fost și șofer livrator. Așa că ne-am pus pe treabă ”, povestește Radu.

Au crezut în afacerea lor și au renunțat la darul de nuntă, ca să investească toți banii în pizzeria devenită… a doua lor casă. Circa 16.000 de euro investiți. Multe ore nedormite acumulate. Și stresul ca, la finalul lunii, calculele din agendă să nu dea cu minus.

Radu și Andreea au ales să ia comenzile doar în regim de livrare la domiciliu, pentru că nu și-ar fi permis să întrețină și un restaurant. Privind în urmă, au luat decizia corectă, mai ales că pandemia de coronavirus a pus la pământ industria HoReCa.

„Măi, mamă, dar cine cumpără pizza de la tine?”

O afacere cu pizza nu reprezintă însă cea mai bună idee atunci când în orașul tău sunt peste 100 de firme concurente, pe aceeași nișă.  Nici familia nu a crezut că cei doi vor reuși. „Ai mei m-au ajutat de la început, dar nu aveau încredere. „Măi, mamă, cine cumpără de la tine? Sunt atâția în Craiova asta care fac pizza!”, îmi spuneau”. 

Dar tinerii soți nu au renunțat. Inițial, ei au fost și antreprenorii, și bucătarii, și șoferii livratori, și oamenii de marketing pentru promovarea afacerii lor în online.

„Nu făceam față. În primele zile am primit o comandă de 20 de pizza. Atunci ne-am panicat. Le făceam singură, astfel încât n-am reușit să le onorez la timp. Am avut zile în care plângeam. Mă puneam în fund și mă stresam. Pentru mine contează foarte mult să livrez calitate și să mă țin de cuvânt față de cumpărător în privința timpului de livrare. Iar când nu reușeam, mă luam cu mâinile de cap. Noroc și cu soacra, că venea să mă ajute când Radu livra comenzile. Dar a fost crunt la început”, povestește Andreea, în timp ce mâinile îi umblă neobosite printre bilețele și comenzi de livrat.

Radu însă a știut că o relație sinceră și deschisă cu clientul îi va duce departe.

„Toate afacerile la început de drum se fac pe bază de recomandări. Inițial, au comandat prietenii. Ei m-au recomandat mai departe. Și-apoi am avut surpriza să ne trezim cu oameni necunoscuți, care au auzit de noi. Și mereu am încercat să livrăm calitate, ne-am bazat pe produsul nostru.  Un client mulțumit care vine și a doua oară este mult mai prețios pentru noi decât un client care comandă de la noi  pentru prima dată.” , povestește Radu Vlăsceanu.

             O bancnotă verde și una roșie rămân istorie. Sau cum primii 11 lei te motivează să continui

„Hai să pornim cu prețuri sub media de piață”, și-au zis, „ca să le dăm oamenilor încredere”.  Astfel că, în urmă cu 5 ani, o pizza livrată la domiciliu costa 6 lei. Privirile li se întâlnesc și încep să zâmbească inocent când își amintesc de primul client.

„Și-acum mă gândesc la prima comandă. 11 lei a costat. N-am vrut să-i cheltuim. Știi ce am făcut cu banii? I-am plastifiat” , se amuză Andreea.  „A fost prima vânzare și, cât de mică ar fi, ea nu se uită niciodată! Apoi am făcut prima sută de euro într-o zi. Pentru noi era ceva wow, că nu ne așteptam să prindă repede. Eram niște tineri care au trecut rapid de la angajați la angajatori”, continuă tânăra.

Au obținut fonduri printr-un start-up și au cumpărat utilaje, ca să nu mai facă toate comenzile manual. „Cea mai bună achiziție a fost întinzătorul de pizza. Ne-am bucurat ca niște copii pentru că ne-am înjumătățit timpul de preparare a comenzilor. Dacă înainte făceam 10 pizza în 45 de minute, acum le fac în 20 minute”, spune Andreea.

   Curaj de antreprenor- burgerie deschisă în pandemie

După ce au văzut că încep să aibă succes, apetitul pentru afaceri le-a crescut. Așa că au deschis „THE BURGERY”, în vara anului trecut, imediat ce s-a încheiat lockdown-ul.  „Erau doar două burgerii în Craiova. Omul niciodată nu va înceta să dea bani pe mâncare, chiar dacă e sau nu criză.  Așa că am văzut oportunitatea asta și am investit”, povestește Radu.

Au închiriat un locșor, pe care l-au renovat de la zero, ca pe propria casă. „Noi am văruit, am pus faianța, am pus calorifere. Am adus chiar și două fete talentate care să ne facă aceste graffiti faine pe pereți. Aici e locul nostru, de dimineața până seara. Eu mai fac și pe șoferul livrator. Soția mea încă e bucătar. Cu deosebirea că acum,  la pizzerie avem o echipă închegată, care face treabă bună cât timp noi suntem la The Burgery.  Am avut noroc fiindcă Ionuț Bărbulescu, prietenul nostru, ne-a învățat să facem preparatele, ne-a dat rețeta, ne-a ajutat cu informații. De aceea, din respect, pe pliantele noastre scrie The Burgery, by Ionuț Bărbulescu”, îmi spune tânărul.

  

„Care dintre voi doi clachează mai repede, atunci când ceva nu merge în afacere?”, îi întreb, în timp ce iau o bucată zdravănă din pizza proaspătă.   „Radu, clar!” , îmi răspund la unison și încep să râdă.

 

Închid agenda și îi privesc cu admirație. Sunt antreprenori tineri, care pun preț pe calitate și pe prietenia cu clientul. Tot din prietenie și-au început, de altfel, și relația de dragoste. Relație care a devenit ca o fortăreață ce nu se poate destrăma.