„Lună, tu când o să crești mare, pe al cui cer vrei să evadezi?” – NeTI, episodul 2

„Lună, tu când o să crești mare, pe al cui cer vrei să evadezi?” – NeTI, episodul 2

„Stinge și tu televizorul ăla, mamă, și culcă-te odată!” 

Eei, dar cine să audă? NeTI dădu din cap și așteptă să adoarmă ai ei la loc.

„Noaptea e un sfetnic bun când vorbești cu pereții”,  îl auzea parcă pe Cheloo. Ce se mai regăsea în versurile lui! Numai că lui taică-su nu-i plăcea că fata ascultă „muzică dură de băieți, că e cu prostii”. Dar ei nu-i păsa. N-avea  telefon, așa că trebuia să aștepte să vină ziua, ca să aprindă calculatorul în care frate-su „băgase muzică de cartier”. Muzică pe care o asculta pe repeat când rămânea singură.

Până dimineață însă mai era tare mult. Se uită la ceasul de pe perete. Pff, shit! Trecuse abia de miezul nopții și era așa întuneric! Dar ea adora întunericul, nu era ca alți copii. Noaptea, când adormeau toți, NeTi se uita la „Fenomene stranii”, pe Discovery. Apoi, dacă voia să vorbească cu luna, se ducea în dosul curții, la nucul bătrân. Călăuză în negrul din noapte îi era doar becul unei brichete găsite în buzunarul lui taică-su, brichetă care abia pâlpâia în beznă.

Tare îi mai plăcea luna! Atât de tare, încât voia să și-o tatueze pe corp. Pe încheietură, pe gât, pe gleznă. Să și-o impregneze în sânge, dacă s-ar fi putut. Dar era prea mică pentru asta. I se măreau pupilele și își închipuia că în interiorul lunii se ascunde tot un copil, ca ea, care creștea pe zi ce trece.

„Lună, tu când o să crești mare, pe al cui cer vrei să evadezi?”, obișnuia să-l întrebe pe astrul ce-i bătea în geam în fiecare noapte și o ispitea afară, după ce adormeau ai ei.

„Acum ba ești mică, ba ești bătrână”, continuă NeTI să-i șoptească. „Acum ești așa, parcă … îndoită de spate. Cred că ai obosit să strălucești pentru noi în fiecare noapte.

Să nu te duci, Lună! Să nu mă lași! Nici pe mine, nici pe copilul pe care parcă îl porți în pântec. Dar știu că vrei să evadezi de aici, te simt. Stelele îs prea mici pentru tine și tu nu mai încapi pe cerul nostru limitat. 

După o jumătate de oră de stat sub nucul stufos, NeTI sări cu avânt în picioare, de parcă îi veni o idee strălucită.

„Lună, știu! Tu nu o să evadezi pe cerul nimănui, așa-i!? Pentru că tu o să-ți construiești singură unul. Dacă nu ți-l dau ei, ți-l faci de una singură, nu!? Ce șmecherăăă eeeești!” 

Copila cu părul despletit începu să râdă în negură. Îi strălucea până și castaniul ochilor. În mintea ei se sedimentă un gând de care era hotărâtă să se agațe de fiecare dată când gălăgia din casă o va mai tortura.

Își închise fermoarul hanoracului și plecă de lângă nuc, alături de Bobi, buimac de somn, dar care dădea fericit din coadă în urma ei. Acum va dormi mai liniștită. Știe ce are de făcut.

„Lună, eu o să fac ca tine, cocoșata mea! O să vezi!”, își zise ca pentru sine și intră într-un somn profund, vegheată de astrul din noapte.

 

sursa photo: Pinteres, Laurie Locey 

****************************************

NeTI este personajul-cheie al proiectului „Nu Te Irosi!”. Întruchipează copilul isteț de la țară, care se zbate să iasă din strânsoare. O strânsoare în care i se vâră zilnic pe gât câte o porție de: scandal în familie, plâns, neajunsuri grămadă, boală, lipsă de comunicare, gândire limitată. Asemeni unui Crypto, încearcă să-și depășească condiția. De multe ori reușește, apoi însă se întoarce în același mediu care nu-i oferă nimic. Fără niciun sprijin, se agață de orice oportunitate ca să reușească. Să scape. Să evadeze din zona de confort. Să-și depășească limitele și să devină om de calitate.

   Ce va face NeTI când va deveni adolescent și, mai apoi, adult responsabil și cum va reuși să-și creeze propria lume, vedem în episoadele următoare. Sper din suflet ca acest proiect să fie educativ și să inspire cât mai mulți tineri aflați la început de drum să se regăsească și să tragă tare pentru visurile lor. 

***************************************

Mă găsești și aici .

Share