A fost odată o adolescentă de 15 ani, care stătea într-un cămin de liceu din România. Până să-și găsească un job part-time, trebuia să se descurce cu 20 de lei pe săptămână, ca bani de buzunar. Că na, căminul costa bani, manualele costau bani, hainele de școală costau bani… doar mâncarea (nu vreau să vorbesc despre calitatea și cantitatea ei!) era asigurată de cantina liceului. Plus că o sumă mare din bugetul familiei era alocată fratelui fetei, care, la fel ca ea, trebuia să plătească cazarea în internatul său. (când ai copii deștepți, îți asumi riscuri și îi dai la licee de top, nu?).
Dar revenind. Din cei 20 de lei, 12 „se evaporau” în plata microbuzului care duminica o ducea pe elevă la căminul școlii și o aducea vinerea seara acasă, la țară. Asta însemna că elevei îi rămâneau fix 8 lei pentru „nevoile ei extra-școală”.
Rezultatul? O Cenușăreasă care înghitea în sec de fiecare dată când, adolescentă fiind, trebuia să refuze ieșiri în oraș cu colegii. O Cenușăreasă care trebuia să se rezume la a savura aceeași pungă de pufuleți sau același pachet de biscuiți, cumpărat/ă aproape în fiecare zi după ore – ce să și cumperi în 5 zile de 8 de lei?! Și o Cenușăreasă care calcula fiecare leu, doar-doar i-or ajunge banii până la final de săptămână.
Evident că, în acest caz, problema ei nu era neapărat că nu putea economisi, ci că nu avea din ce. Pentru că, dacă ar fi aplicat regula „păstrează 10% din venitul tău lunar” (8 lei × 4 săptămâni = 32 lei), practic ar fi economisit lunar 3,2 lei. Adică… o glumă proastă.
Prima dezamăgire a Cenușăresei în lupta cu ideea de economisire a fost prin clasa a 9-a, când i s-a pus pata pe o bluză de 30 de lei, pe care nu și-o putea permite. De fapt, le-ar fi putut cere bani părinților, iar ei ar fi ajutat-o. Dar nuu, „Eu sunt independentă!!”, și-a spus. Așa că, din ambiție, n-a mâncat nimic (în afară de ce-i oferea cantina, bineînțeles), până când nu și-a strâns într-un pantof ponosit uimitoarea sumă de… 30 de lei. Și, când în sfârșit a reușit, adolescenta s-a trezit că trebuie să cheltuie banii „adunați cu sudoarea frunții” pentru reparația unui scaun al camerei de cămin care se rupsese. Nu-l rupsese ea, dar făcuse chetă cu colegele de cameră să plătească paguba. Ee, și dă-i atunci cu plâns cu lacrimi mari, de copil ghinionist, de ziceai că Cenușăreasa noastră era un domn Lefter care a rătăcit definitiv lozurile câștigătoare.
O vrăjitoare pe nume „Mână Spartă”…
Adolescenta n-a avut însă numai ghinioane. Pentru că împlinise deja 16 ani, a început să lucreze în weekenduri la un restaurant luxos unde se făceau nunți și botezuri. Spăla pahare, căra baxuri cu suc, turna vin și țuică în recipiente de sticlă și făcea cafele invitaților. Era plătită cu vreo 50 lei pe eveniment. Apoi, pt că făcea treabă bună, angajatorii i-au mărit plata la 70, apoi 100 de lei și, în final, la vreo 120 lei. Fata reușea astfel să aibă bani de buzunar și chiar mai punea ceva deoparte „pentru zile negre”.
Lucrurile s-au schimbat mult spre bine. Cenușăreasa a ajuns la facultate, a început să ia bursă de merit, apoi bursă de performanță, până ce a reușit să-și plătească singură chiria și mâncarea. Din anul II de facultate s-a angajat în jobul de vis pentru care făcuse atâția ani de școală, iar „grija zilei de mâine” părea tot mai îndepărtată.
Dar, în timp ce își pava încet, dar sigur drumul spre succes, Cenușăreasa s-a întâlnit cu Mână Spartă, o vrăjitoare care o convingea pe fată să cheltuie pe tot ce nu și-a permis până atunci. Așa se face că A Noastră „spărgea” bani pe haine, pe obiecte dorite dintotdeauna, pe experiențe- salturi cu parașuta, workshopuri, cursuri de toate felurile-, pe ieșiri în oraș, petreceri, excursii, lucruri pentru acasă… până când buzunarul ei a început să zbiere: era clar că-l sugrumase fără să-și dea seama.
Târziu, fata a realizat că exagerase și a început, ca o furnică scrupuloasă, să-și facă depozite. Dar n-a mai strâns banii în pantoful ponosit, ci și-a deschis un cont de economii. Acolo a pus lunar câte o sumă fixă, la care primește dobândă și pe care are de gând s-o scoată abia peste câteva decenii, ca să-și asigure un trai liniștit la pensie. Pe lângă asta, și-a deschis și un cont de investiții și, de ceva vreme, se gândește să facă economii la o Casă de Ajutor Reciproc, pentru un viitor financiar liniștit.
Astfel, Cenușăreasa a înțeles că, atâta vreme cât are ouăle depuse în mai multe coșuri, nu va depinde niciodată de un prinț.
Economisește azi, ca să fii mai liniștit mâine
Povestea de mai sus e mai mult decât un basm. E reală, iar traumele și învățăturile ei mișună prin mine. Pentru că mi-am dat seama cât de mișto e să fii independent. Dar indiferent de ce sume mari câștigi, independența adevărată nu se obține decât dacă lași banii să lucreze pentru tine. Dacă ai un venit pasiv. Dacă nu ții banii în bancă, să fie devalorizați din pricina inflației, ci îi rulezi. Iar un astfel de proiect care le îmbină pe amândouă, cu cât mai puține riscuri, este Casa de Ajutor Reciproc Top Invest Craiova.
Acum știu că experiența părinților noștri cu depozitele sau cu depunerea banilor într-un cont nu a fost cea mai prietenoasă. Știm despre celebrul Caritas. Sună tentant când cineva cu influență îți promite că, dacă depui bani în conturile sale, vei primi, după trei luni, de opt ori mai mult. Dar când promisiunea se dovedește cea mai mare țeapă națională, e normal să nu mai ai încredere.
Dar timpurile s-au schimbat. Există programe serioase, iar unul cu care rezonez este CAR Top Invest, și asta pentru că îți oferă o mulțime de beneficii. Cum ar fi faptul că, la suma depusă, primești dobândă de 7,3 %, pe an, cu capitalizare. (7,5 % cu capitalizare inclusă). În plus, dobanda se calculează zilnic, în funcție de soldul personal disponibil.
CUM FUNCȚIONEAZĂ?
Principiul de funcționare al CAR-urilor constă în a împrumuta acești bani membrilor. Însă o parte din ei vor fi mereu la dispoziția celor care doresc să efectueze retrageri. Pentru a garanta că aceste fonduri sociale rămân sigure chiar și în cazul în care o casă de ajutor reciproc intră în dificultate, funcționează fondul de garantare.
Acum nu știu alții cum sunt, dar…pe mine mă sperie comisioanele. Așa că la Casa de Ajutor Reciproc, îmi place că acestea nu există. Practic, dacă depui bani nu ai comision, dacă retragi bani, nu ai comision. Totodată, nu există o limită maximă de sumă, iar dobânda nu se impozitează. Pot depune și retrage bani în mod flexibil, fără să stau cu stresul că nu mai primesc dobândă.
Și ce mi se pare și mai fain e faptul că poți deveni membru CAR foarte ușor. Doar printr-o cerere de înscriere, fără taxă de înscriere, iar venitul tău lunar sau pensia trebuie să fie de minimum 1500 lei. La ora actuală, CAR are peste 620 de membri activi şi peste nouă milioane lei active.
Am avut ocazia să pun trei întrebări conducerii CAR Top Invest Craiova, așa că, iată-le. Revin și cu răspunsurile.
UPDATE RĂSPUNSURI:
1. Care a fost cel mai greu moment din istoria afacerii înființate de dvs?
„ CAR Top Invest Craiova este un business financiar în zona microfinanțării sociale. Eu, Mihai Roșculeasa, sunt un antreprenor social. Cel mai greu moment la CAR Top Invest a fost începutul, pentru că veneam dintr-o altă casă pe care o construisem de la zero și o adusesem timp de zece ani, la un nivel cum nici nu visasem. Am renunțat pentru că nu am găsit o cale comună împreună cu consiliul director privind dezvotarea pe orizontală. Dar, despre morți numai de bine.
Faptul că am început cu o capitalizare mare s-a datorat faptului că o mare parte din membri de la CAR-ul unde lucrasem au venit dupa mine dintr-o încredere personală. Având solicitări mari de credite CAR, am avut nevoie în fiecare lună de persoane care să economisească sume însemnate. Așa că ”cel mai greu moment” s-a prelungit în fiecare lună, de peste doi ani și jumatate în care solicitările lunare de împrumut ale membrilor au fost mai mari decât ratele lunare încasate din împrumuturile acordate plus sumele nou atrase ca ” depozite CAR ” fonduri sociale în termeni exacți.
Suntem o Casă de Ajutor Reciproc în plină dezvoltare și muncim să realizăm acest deziderat de a deveni prima opțiune atunci când vine vorba de economisire, împreună cu persoanele membre si potențiale care economisesc sau se împrumută în fiecare lună. Cu puțină publicitate putem să mărim de 5 ori solicitările de împrumuturi, dar în același timp trebuie cu încredere, siguranță și seriozitate să creștem economisirea tot de 5 ori. Avem aceste capabilități să oferim dobânzi excelente la economii și prudență financiară în acordarea creditelor. Echilibrul ne ajută în fiecare lună să fim performanți.”
2. Școala nu te învață educație financiară pe bune. Cum nu te învață nici cum să fii angajator, ci doar angajat (dar asta e altă discuție pe care, personal, sunt frustrată :)) ). Având în vedere carențele grave ale instituțiilor școlare în ceea ce priveşte domeniul educației financiare, vă gândiți să derulați programe speciale despre economisire, dedicate elevilor în școli? Şi dacă există, cum arată acestea?
„Dacă școala nu te învată să economisești, să investești, să fii ponderat în a lua credite și dacă nici familia nu-ți transmite aceste informații, atunci înveți pe banii tăi. Uneori e dureros, pentru că sigur vei face și greșeli. Vrem să derulăm programe despre economisire, în primul rând pentru tinerii angajați, apoi pentru elevi. Elevii/ studenții au o sursă limitată de venit cert: alocația, bursa, bani de la parinți, bunici. Tinerii la primul job sau al doilea au tendința de a-și cheltui întregul venit, pe ideea ”am eu timp să economisesc până la pensie”. Educația financiară în acest moment modelează caracterul, formează disciplina. Nu contează ce sumă economisești în primii ani de activitate, e important să deprinzi și să păstrezi acest obicei de a economisi în fiecare lună. E ca spălatul pe dinți. Avem în vedere să începem împreună cu o companie fintech, printr-o platformă de economisire, un program de plată programată, ca fiecare salariat să facă prima plată după ce primește salariul, pentru fondul personal de economii. Am operaționalizat înscrierea și economisirea online https://casadeajutorreciproc.ro/depozite-online .
3. Care a fost reclamaţia cea mai dură primită de C.A.R. din partea clienţilor şi, dacă a rezolvat-o, cum anume a făcut-o?
„A venit pentru retragerea unei sume mari, parțiale, din fondul social. Un membru dorea să-și cumpere o casă și avea nevoie de bani urgent. Sumele economisite de la membrii noștri sunt date în împrumuturi tot către membri. Avem o rezervă pe care o ținem disponibilă pentru retrageri urgente. Ca să platim cea mai mare dobândă la economii, trebuie să acordăm credite, deci nu ne permitem să ținem o rezervă foarte mare în cont pentru că acesta nu produce niciun venit. Fiecare membru, la înscriere ia la cunostință sub semnătură, despre timpul de rambursare a economiilor, decizie care este publică. Dar, când ai o urgență, cumpărarea unei case și vănzătorul nu te așteaptă, fiecare persoană vrea banii cât mai repede și are tendința de nu mai ține cont de perioada de rambursare stabilită împreună, vrea banii pe loc. Cu toate explicațiile noastre, cu toate documentele semnate există uneori și reproșuri nejustificate.
Sprijinul a venit imediat, și peste așteptările noastre, de la ceilalți membri care și-au mărit fondurile sociale prin retragerea depozitelor din băncile comerciale și depunerea sumelor la CAR, astfel am reușit să rambursăm suma foarte repede spre surprinderea persoanei care a făcut solicitarea. Evident că persoanele câștigau mai mult la noi decât la bancă. Am luat și un împrumut de la Fondul de Garantare. Întâmplarea a făcut ca persoana în cauză, ca urmare a unor probleme privind actele de proprietate să nu mai cumpere casa. Vă las pe dumneavoastră să întelegeți ce a făcut cu banii. Faptul că ne-am mobilizat și i-am rambursat banii mai repede chiar decât se aștepta, ne-a adus într-o poziție privilegiată.”
Mi-aș dori să ne gândim mai mult la viitor și să economisim mai mult. Sau, cel puțin, să economisim. Oricât. Chiar și Cenușăreasa a reușit cu sume mici să-și construiască un viitor mai liniștit. Punând bani deoparte și primind dobânzi constante, chiar și ea are acum mai multe șanse să trăiască fericită… până la adânci bătrâneți!
Când arta e dincolo de auz și cuvinte. Povestea tânărului hipoacuzic din Craiova care transformă suferința în capodoperă
Are 23 de ani și un zâmbet larg în care poartă tot talentul, modestia, dar și suferința și prejudecățile care l-au urmat încă din copilărie. Eduard Nițulescu din Craiova s-a născut cu hipoacuzie neurosenzorială,
S.O.S. Stresat la BAC. Cum gestionezi emoțiile la examen și ce le spui părinților care te presează să înveți. Podcast cu IRINA GRUIA, psihoterapeut
TU, CEL CARE EȘTI ACUM ÎN FEBRA EXAMENELOR. A BAC-ULUI.
Am fost și noi pe acolo. Și nu-i ușor, știm. Ești tu, cu toată presiunea celor din jur pe umeri. Ești tu, cu tot
VIDEO. Povestea eroilor patrupezi din Craiova, trimiși în Turcia, să găsească victimele aflate sub dărâmături. „Sunt câini care gândesc și apoi acționează, iar asta face diferența când te expui la condiții aprige”
Câinii nu sunt doar cei mai buni prieteni ai oamenilor, ci și eroii lor. O demonstrează șase patrupezi din Craiova, trimiși în Turcia să găsească victimele cutremurelor, aflate sub dărâmături. După misiuni dure,