-Lasă-mă, nu mai daaa!
-Ce-ai făcuuut? Te-ai pișat pe tine? Hahaa, ce prost ești! Ia uite, guys, M. s-a pișat pe el!”
Să fi fost prin clasa a IV-a când M. înghițea palmă după palmă peste ceafă și tăcea mâlc. De fapt, obosise să se mai ridice contra lor. Era luat de nas, tras de păr, scuipat, pălmuit „în glumă” și, dacă-mi amintesc eu bine, chiar încolțit la perete de câteva ori. Când a început să facă pe el din cauza spaimei și a tremurului necontrolat, cei 3-4 ai clasei au înţeles că sunt de neoprit. Erau mereu aceiași „teroriști”, care își ascundeau propriile frici într-o falsă siguranță de sine și într-o aparentă aroganță.
Îl priveau pe M. în silă; de fapt, îl striveau din priviri ca pe o furnică fără apărare. Pentru că nu mai făcea față bullying-ului, băiatul a început să vină cu maică-sa la școală, însă atunci agresorii au mascat totul într-o joacă nevinovată.
-Hai, mă, M., ce naiba, ne jucam și noi cu tine! Dar n-am știut, doamnă, că se va supăra așa tare!
O vreme s-au potolit – câteva zile, până trecea efectul „teama de mama”. Apoi se răzbunau mai tare pe „băiatul-fetiță” care a îndrăznit să-i pârască părinților.
M. n-a mai rezistat. S-a mutat la altă școală odată ce a început noul an școlar. Suportase destul 4 ani de chin, în care profesorii nu făcuseră altceva decât să-i dojenească de fațadă pe agresori. În sinea lor, profesorii credeau probabil că e doar o joacă de copii, în care ei- Adulții Ocupați să Lumineze Mințile elevilor -, n-aveau timp să lumineze și Caracterele învățăceilor și respectul față de cei din jur.
Când mă uit înapoi, regret că n-am intervenit. Regret că nu m-am revoltat suficient. Regret că n-am bătut de 3 ori pe zi la ușile cancelariei să oblig fiecare profesor să-și ridice fundul de pe scaunul în care corecta obsesiv cu roșu lucrările elevilor și să-l anunț ce se petrece la noi în clasă, în pauze.
De fapt, cred că nu voiam să fim și noi, colegii lui M., subiectul bullyingului. Așa că fie le spuneam în treacăt băieților violenți să înceteze, după care ne vedeam de treabă, fie alegeam să credem că e… „doar o joacă de copii”.
Ani mai târziu, meseria de jurnalist mi-a arătat că bullyingul naște adevărate drame. Copiii rămân traumatizați pe viață, devin adulţi depresivi și nu știu de unde li se trage. Nu-și pot argumenta punctul de vedere în fața șefilor sau a colegilor, se închid în ei sau se transformă în agresorii copilăriei lor. Ori, cel mai grav… se sinucid.
Ți se face pielea de găină numai când te gândești că tu ai putea fi unul dintre vinovații care – conștient sau inconștient- au permis ca bullyingul să crească sub nasul lor.
„PASO DOBLE” – piesa de teatru care ne învață să rupem lanțul bullyingului
Poate și tu ai trăit cândva adevărate drame, care pentru mulțime s-au rezumat la „jocuri de copii”. Poate și tu ai sau ai avut un coleg, un prieten care a fost victima bullyingului. Sau poate chiar tu i-ai marginalizat pe alții, pentru că nimeni nu a știut cu ce probleme te confrunți acasă. Din orice categorie ai face parte, e un must să vezi piesa de teatru „PASO DOBLE”, care se joacă pe 12 aprilie 2022, de la ora 19:00, la Teatrul Național din Craiova.
Subiectul piesei, pe scurt
Amalia – studentă la psihologie – realizează un studiu despre persoanele cu tendințe suicidare. În cursul acestui studiu, are o întâlnire cu Lucia – o tânără internată într-un sanatoriu psihiatric în urma unei tentitative de sinucidere cauzată de faptul că fusese victima unei campanii de bullying. Întâlnirea dintre cele două este un prilej ca fiecare să își pună întrebări despre propria viață, despre relațiile cu părinții, despre societate și despre sensul existenței.
După spectacol, va avea loc o dezbatere la care vor vor participa elevi, părinți, profesori și reprezentanți ai ISJ Dolj. De altfel, premiera piesei a avut loc în Râmnicu Vâlcea, unde, de asemenea, s-au dezbătut în școli aceste aspecte ale bullyingului.
Bine, bine, dar… cine joacă?
Până la actori, hai să vorbim, în primul rând, de dramaturg și regizor.
– CRISTI NEDELCU este autorul piesei de teatru. Este scriitor, jurnalist și blogger și primul om care m-a primit într-o redacție de televiziune la „Gazeta de Sud”, pe vremea când eram boboacă la Jurnalism. De altfel, Cristi a debutat în revista „Dilema” în 1992 și se remarcă prin numeroase articole scrise în reviste literare, în paralel cu activitatea din presa scrisă, TV și radio. A publicat mai multe volume de teatru, eseuri și proză, ultimul vomul apărut fiind Cimitirul trandafirilor.
– CONSTANTIN FLORESCU – este regizorul piesei. Dar a avut și numeroase roluri pe scenă și în filme. A jucat în lung metraje românesti și straine (,Undeva în est, Le derniere plan, Prin cenușa imperiului, Modigliani, One Point O, Calatoria lui Gruber, ,Amelia etc) și în seriale de televiziune (La urgență’ Burlacii, Mangalița). Predă actoria la Universitatea Hyperion.
Vom avea 3 personaje, interpretate de actorii:
– OANA MARCU- va juca rolul Luciei. Actrița a absolvit teatrul în 2015 la UBB Cluj, a făcut masterul în București și a jucat în piese ca: Experimentul P, O noapte furtunoasă, D’ale carnavalului. A jucat și în filmul The Wanderers – Vânătorul de spirite, alături de Armand Assante. Filmul a câştigat trofeul pentru Best Horror Feature GSFF.
– TEODORA COLȚ – rolul studentei Amalia. Actrița a absolvit facultatea în 2018, an în care a și debutat în spectacolul Livada cu vișini de Cehov, pus în scenă de Jeungwoo Son (Coreea de Sud). A avut numeroase roluri în teatru. A debutat în film în pelicula Închisoarea inocenților, în regia lui Ion Ionescu.
– GABRIELA PORUMBACU – mama Amaliei. Actrița a jucat pe scena Teatrului Bulandra în spectacolul Coriolanus, regia Alexandru Darie , precum și pe scena independentă bucureșteană în spectacolul Niște fete, regia Liliana Pană, la Artist Cafe.
Așadar, ne vedem marți, la piesă. Nu uita, 12 aprilie, ora 19:00, Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova. Aștept să împărtășim impresii după.
Când arta e dincolo de auz și cuvinte. Povestea tânărului hipoacuzic din Craiova care transformă suferința în capodoperă
Are 23 de ani și un zâmbet larg în care poartă tot talentul, modestia, dar și suferința și prejudecățile care l-au urmat încă din copilărie. Eduard Nițulescu din Craiova s-a născut cu hipoacuzie neurosenzorială,
S.O.S. Stresat la BAC. Cum gestionezi emoțiile la examen și ce le spui părinților care te presează să înveți. Podcast cu IRINA GRUIA, psihoterapeut
TU, CEL CARE EȘTI ACUM ÎN FEBRA EXAMENELOR. A BAC-ULUI.
Am fost și noi pe acolo. Și nu-i ușor, știm. Ești tu, cu toată presiunea celor din jur pe umeri. Ești tu, cu tot
VIDEO. Povestea eroilor patrupezi din Craiova, trimiși în Turcia, să găsească victimele aflate sub dărâmături. „Sunt câini care gândesc și apoi acționează, iar asta face diferența când te expui la condiții aprige”
Câinii nu sunt doar cei mai buni prieteni ai oamenilor, ci și eroii lor. O demonstrează șase patrupezi din Craiova, trimiși în Turcia să găsească victimele cutremurelor, aflate sub dărâmături. După misiuni dure,