Atenție, Risc De Contaminare…cu muzică rock. De la concertul în garaj, la cea mai fresh trupă R.O.C. din Craiova

Să contruiești o trupă muzicală e ușor. S-o faci să reziste în timp și să aibă și succes, e greu. Foarte greu. Dacă ne uităm la istoria trupelor din România sau la concursurile de talente din ultimii ani, se observă același debut promițător al formațiilor. Formații care, din lipsa banilor, a timpului sau din cauza neînțelegerilor între colegi, se destramă în câțiva ani. Teama că „nu le va merge” îi determină pe mulți tineri talentați să continue singuri cariera în muzică sau, mai rău, să renunțe definitiv la pasiunea lor.

Ei, însă, au avut curaj. Dublu curaj, pentru că au înființat formația în martie 2021, în plină pandemie. Au numit-o „RISK OF CONTAMINATION”(R.O.C), pentru că vor să împrăștie ca pe un virus muzica aia care te face să dai din cap și feelingul că  you can keep that fire in your eyes.  Și, cum lucrurile mișto se nasc din dorința de a pune un zâmbet pe față, nu mai contează în ce condiții îți îndeplinești scopul. Nu mai contează că n-ai studio, că n-ai cele mai profi instrumente sau că n-ai nici măcar o strategie de marketing care să te propulseze în online.  Pentru că, prin vibe-ul potrivit și colaborare strânsă în echipă, faci ca munca ta să conteze.

concert Risk of Contamination Craiova. Sursa foto: facebook/ Robert Stan Photography

R.O.C. are 5 membri -un vocalist, un toboșar, un basist și 2 chitariști – și este cea mai fresh trupă rock din Craiova. Povestea ei a pornit de la un party-surpriză, în garajul casei.

„Mama fostului nostru toboșar își serba ziua de naștere. Și am zis să-i facem o surpriză, pentru că doamna respectivă nu mai fusese niciodată la un concert rock. Eu mai cântasem la chitară, și colegii mei făcuseră parte din alte trupe, așa că ne-am susținut primul concert împreună. În garajul casei, că n-aveam unde atunci, mai ales că era pandemie. Ne-a plăcut ce a ieșit și am continuat. Fostul toboșar, Negru, a ieșit pe parcurs din trupă, din motive personale. Dar am găsit minunea asta mică, crețul ăsta, care face show la tobe. ”, povestește Mario, în timp ce răsuflă cu greu după concertul din Arcade.

De altfel, MARIO MISELLI este unul dintre chitariștii trupei și cel care a venit cu ideea de a înființa R.O.C. Are 22 de ani, și e jumătate român, jumătate italian. Trăiește în Craiova și, așa cum se descrie, e o combinație între profesor de japoneză, chitarist și inginer și, în timpul liber,  pilot de planor. Așadar, un italian care vorbește română și predă japoneză, îmi spun.  :)

Îl cunosc de câțiva ani și știu cât de talentat e. A făcut parte dintr-o trupă rock, care s-a destrămat și, din cauza asta, Mario a suferit mult. Ani la rând n-a mai avut curajul să se implice emoțional într-o trupă nouă. Pe de altă parte, de fiecare dată când prindea chitara în mână făcea show – la seri de party, acasă la el, în casele prietenilor. Mă bucur că, în final, a avut tăria să-și canalizeze din nou energia spre activitatea care îi face ochii să sclipească.

Și-a găsit și colegii pe care îi iubește, chiar dacă atunci când discută despre melodii băieții se mai aprind și ies uneori scântei. Gândiți-vă că suntem trei berbeci în trupa asta și nu e ușor. Însă ăsta e farmecul lor, al celor 5 craioveni, așa că am vrut să le cunoaștem povestea.

ȘTEFAN MELCEA , vocalistul R.O.C. , are 21 de ani și e student la Medicină în Craiova. Își dozează timpul astfel încât să îmbine cele două pasiuni și funcționează pe principiul „mereu se găsește timp atunci când faci ce îți place.

  Fac muzică de când eram copil. Am început cu orga, apoi am sărit la chitară, unde am cântat vreo 8 ani, atât la chitară, cât și cu vocea. Apoi am făcut tobe și am ajuns înapoi la voce. Am făcut parte din trupa „Overbeat”, iar acum sunt aici.

Îi cer să-mi spună 3 lucruri neobișnuite despre el, iar răspunsurile sunt pe măsură.

Deși sunt vocalistul trupei, sunt mai timid, așa, fapt care mă pune în dificultate atunci când trebuie să întrețin publicul. De asta am nevoie de un public care să fie pe vibe cu mine, iar în seara asta, fanii rock mi-au depășit așteptările. De asemenea, îmi plac mult anime-urile și am probleme cu articulațiile :))

CRISTIAN BĂRĂITARU este toboșarul sau, cum îi spun membrii, „crețul”. Are 19 ani și este elev la Liceul de Arte Craiova, în clasa a XII-a.

Am ajuns să cânt la tobe de mic. Țin minte că atunci când ai mei puneau muzică, mă emoționam atât de tare, încât plângeam. Dar aveam și tendința de a bate din palme sau în obiecte- băteam în oale, farfurii. Așa că, la vârsta de 6 ani, ai mei m-au dat la tobe, iar de atunci și până acum am cântat încontinuu. Am mai avut o trupă, se numea „Purple Caravan”, din care am făcut parte 3 ani, alături de care am cântat în foarte multe locuri- Cluj, Sibiu, Timișoara, București, am avut un concert și în afara țării, în Sofia. Cât despre lucrurile neobișnuite despre mine… sunt foarte pasionat de motoare, iubesc lasagna și sunt foarte misterios, nimeni nu știe mai nimic despre mine. (nu știa până acum, îi zic :) ). 

 

ANDREI MIHNEA este al doilea chitarist sau „copilul” trupei, asta pentru că e și cel mai mic membru al R.O.C. Are 18 ani, e elev tot la Liceul de Arte și ..„anul ăsta am BAAAAC”, după cum urmează „să se jelească” artistul.

Am ajuns în trupă după ce vocalistul mi-a propus să fiu parte din proiect. Am cântat la ziua fostului toboșar, după care am zis că putem închega ceva frumos împreună. Am mai cântat într-o trupă, iar ca hobby-uri preferate… Desenez, mă uit la comedii cu Adam Sandler și ascult muzică când dorm.

 

Dacă Mihnea este „copilul” R.O.C,  IOAN IONESCU – basistul este „tatăl” sau „înțeleptul” trupei. Are 32 ani și a acumulat cea mai mare experiență muzicală. El este și cel care se ocupă de întreținerea chitarelor, de repararea lor, de schimbarea corzilor.

 Cânt de la 7 ani, am început cu clapele, nu mi-au plăcut. Am luat chitara lui tata, am rupt-o cu picioarele fiindcă eram un copil mic și am zis „băă, asta se cântă cu picioarele!”. Am rupt-o, m-a bătut tata, m-a legat de calorifer cu furtunul de la mașina de spălat. Dar nu m-am lăsat, am trecut la altă chitară. Atunci am cântat un pic mai tandru, ușor, ca să n-o mai rup. Am făcut parte din mai multe formații, iar acum sunt membru atât în trupa „Risk of Contamination”, cât și în formația „7 tears ago”. Când nu cânt, lucrez în IT și mă uit la anime-uri.

 

„ASTA (nu) E TOOOOT” – primul concert oficial în Craiova

După un an de repetiții, scris piese și cântat pe la casele fiecăruia dintre ei (că nah, pandemie), membrii R.O.C au susținut și primul concert oficial, pe 2 aprilie (ca să nu fie păcăleală) – în Arcade, așa cum îi stă bine unui fan rock. S-a sărit, s-a dat din cap, s-a cântat împreună cu trupa și, cel mai dorit lucru de un artist, la finalul show-ului s-a cerut bis.  Imaginile vorbesc de la sine.

 

Piesele lor vorbesc despre „ieșirea din bulă, despre vibe-ul tinereții, învățarea din greșeli, trăirea momentului și deschiderea minților”.

Muzica-i făcută să interconecteze oamenii. Niciunul dintre noi nu-și dorește să cânte singur. Ne completăm. Eu nu sunt un chitarist bun singur, dar împreună cu Mihnea sunt minunat. Ioni, basistul nostru, e trup și suflet. Melcea, care își rupe gâtul în momentul în care cântă. Cristi, care și-a dat drumul, este o bestie la tobe… Culmea – el e cel mai chill și sentimental dintre noi, dar pe scenă scoate animalul din el. Ce vreau să spun e că toate chestiile astea ne fac să cântăm împreună și, cred eu, să rezistăm în timp, spune Mario.

Pe băieții care nu se irosesc îi puteți urmări și asculta pe pagina lor de youtube, dar mai ales, live, la următoarele concerte: pe 16 aprilie- Sighișoara, 14 mai- Craiova, 9 iulie- Serbia.