Am băut 5 vinuri diferite și m-am împrietenit cu brânza cu mucegai. O degustare ca la carte sau cum să nu te irosești într-o seară de joi

Am băut 5 vinuri diferite și m-am împrietenit cu brânza cu mucegai.  O degustare ca la carte sau cum să nu te irosești într-o seară de joi

Când am intrat eu la facultate și am scăpat din căminul de liceu cu reguli absurde de trezit cu clopotul la cap la 6 dimineața și de „stingere” forțată la ora 22, tare eliberată m-am mai simțit! Și mândră. Pentru că nu mai stăteam cu 5-6 colege în aceeași cameră, ci doar cu una. Pentru că nu-mi mai impunea nimeni la ce oră să dorm sau la cât să mă trezesc;  nu mă mai trimitea nicio pedagogă drastică la culcare atunci când mă vedea seara la baie, vorbind la telefon. Nu mai deschidea nimeni ușa de 100 de ori pe oră atunci când stăteam serile în sala de lectură a căminului, să citesc. Și nu mai găseam nici paturi și nici scaune rupte sau nu mai auzeam gagicile cum se hlizesc fără sens și cum agață pe internet la un metru față de mine, atunci când eu învățam pentru teze.

Tare satisfing a fost momentul când, din bursa de merit, mi-am plătit singură chiria în căminul ăla șmecher al universității (unde btw, nu te îmbrăcai în 3 perechi de pijamale și nu stăteai cu pătura în cap doar-doar s-o mai încălzi camera!).

Țin minte că, de fericire, într-o seară mi-am luat gașca nou-formată și am sărbătorit în Coverul din Craiova viața de proaspăt student, la un pahar de vin. Un pahar, două- trei… Nu prea știam noi să bem și nici cel mai scump vin nu era, că deh, la 250 lei bursa pe lună nu-ți permiteai prea multe. Drept urmare, ne-am cam amețit noi, dar feelingul a fost revigorant.

De atunci, de fiecare dată când aveam ceva de sărbătorit, beam vin. Sau, când ieșeam cu prietenul cel mai bun în oraș și ne povesteam mărunțișurile, tot vin beam. Doar roșu. Și demisec.

Mai apoi am început să beau vin acasă. Când citeam o carte sau ascultam un TEDx fain. Când îmi scriam task-urile pentru săptămâna ce urma. Sau când pur și simplu aveam chef să lenevesc în pat la Netflix și să-mi dau răgaz să mă bucur pentru ce sunt și pentru ce am. LIKE NOW.

Mai beam și când eram supărată – în pandemie, spre exemplu, când mini-depresia și frustrările cumulate și-au spus cuvântul – , dar doar câte un pahar-două, cât să mă bucur de gustul vinului și de euforia pe care mi-o dădea, nu să mă îmbăt sau să-mi fie rău… cause it’s not my type.

 

De ce mâncarea e mai bună după prima înghițitură de vin și de ce să-l bei doar din pahar cu picior?

Câțiva ani vinul mi-a fost amic doar în momente de respiro, de sărbătoare sau de frământare. N-a prea contat ce soi e, cât de „bătrân” este, din ce pahar îl beau, ce miros are sau cu ce fel de mâncare îl asociez. Îmi era de ajuns să fie roșu demisec sau roze demidulce.

Însă ignoranța mea referitoare la acest capitol s-a mai diminuat joia trecută, 23 septembrie, când am participat la evenimentul  Branzeturi cum se… cuVin #40 –   Degustarea de vinuri Corcova și brânzeturi Delaco, organizată de colegii din Asociația Bloggerilor Olteni și de DictionarCulinar.ro. Am fost puțin sceptică la început, însă locația elegantă în care ne-am aflat –  restaurantul Oxygen Bistro Craiova, cu muzică chill și mese aranjate astfel încât să vedem prezentarea  – mi-a pus un zâmbet larg pe buze.

Și apropo de prezentare. Credeam c-o să asist la un speech lame despre vinuri, plin de fraze luuungi, pompoase și  prea prețioase pentru stilul jurnalistic prin care prefer să povestesc experiențe. Dar somelierul tare priceput din fața mea, Eduard Jakab, care e și reprezentantul cramei Corcova,  mi-a arătat că-s tare habarnistă și că mă înșel.  A vorbit pe limba tuturor și am înțeles și eu multe treburi legate de licoarea pe care o beam de câțiva ani, dar despre care nu știam mare lucru.

   

Firstly, vinul trebuie savurat întotdeauna doar în pahar cu picior, pentru ca, atunci când iei paharul în mână, să nu influențezi temperatura lichidului. Lucru pe care îl tot auzisem, dar căruia nu-i dădeam importanță.

Secondly,  știi de ce mâncarea se simte mult mai aromată și mai gustoasă abia după ce iei o înghițitură de vin? Sau de ce e indicat să bei alcool în timpul meselor? Ne-a explicat Edi, care are peste 13 ani experiență ca somelier pe vapoare de croazieră.

Cel mai important rol al vinului în asociere cu mâncarea este să pună în valoare un preparat. Imaginează-ți că iei prima înghițitură din mâncarea ta favorită, mâncarea la care te întorci oricând. Este…curcubeu în cerul gurii, cum ar spune unii.

Problema apare când, după a doua, a treia, a patra înghițitură, papilele tale se obișnuiesc cu gustul. Impactul nu mai e atât de spectaculos. Și-atunci ce faci? Te oprești, iei o gură de vin, clătești ușor cavitatea bucală și ștergi memoria gustului și a aromei acelui preparat. Astfel, următoarea înghițitură din mâncare va fi poate la fel de bună ca și prima, dacă nu chiar mai bună, pentru că de data asta, vinul aduce alt set de elemente aromatice care îmbogățesc preparatul. Ăsta este momentul de glorie al vinului la masă!  

Cum să ai parte de o combinație irezistibilă. Nu în relația de cuplu, ci… la masă

Foarte simplu. Am urmat și noi recomandarea lui Edi și ne-am pus pe băut și pe mâncat. De altfel, am avut 5 combinații savuroase de vinuri Corcova și brânzeturi Delaco, asociate cu fructe, combinații pe care te invit să le încerci:

  1. vin alb Chardonnay + brânză Maasdam + struguri albi
  2. vin Rose + British Cheddar + smochine
  3. Fetească Neagră + brânză Brie + prune uscate
  4. vin Syrah + brânză Camembert + piper roz
  5. vin Dessert + brânză Roquefort + nuci

 

Am început cu vin alb Chardonnay, pentru că, așa cum ne-a explicat și somelierul, vinul alb e mai acid, ne ajută să producem salivă și să digerăm mai bine preparatele, fără să ne mai apuce boala porcului sau oboseala. Brânza Maasdam, cremoasă, dulceagă și de origine olandeză mi-a excitat cel mai mult cavitatea bucală. Ori corelația cu  vinul alb mi-a produs feelingul ăsta, ori brânza în sine a fost prea bună, cert este că prima combinație a fost preferata mea. Exact … pe sufletul meu. Mai vreau!

Am continuat degustarea cu un rose care a început să aibă căutare în România, mai ales pe caniculă, băut cu multă gheață în pahar.  Vinul este însă destul de acid, așa că avea nevoie de o combinație mai puternică,  precum brânza britanică, mai grasă și mai aromată. Iar smochinele alea proaspete … un deliciu.

Pe parcurs am băut Fetească Neagră, în asociere cu brânză franțuzească, grasă și cu mucegai alb. Asocierea cu prunele uscate a fost forate utilă, pentru că a accentuat caracteristicile și aroma vinului cam intens ce-i drept, pentru gusturile mele.

Am băut și un vin mai sec, Syrah, asociat cu brânză cu piper roz. Again, not my type, but… au fost destui doritori, prin urmare, s-au golit sticlele după doar câteva minute.

Am încheiat degustarea cu un vin Dessert, pentru că senzația de dulce ne încarcă atât de mult papilele gustative, încât orice ne-am dori să mai mâncăm după acel vin dulce nu ne va mai face plăcere.  Senzația de zahăr îmbâcsește papilele gustative și-atunci nu mai avem nevoie să consumăm nimic. Astfel, mă pot ridica de la masă înainte să fiu sătul, așa cum ne spune și medicul,  a detaliat și somelierul.

La finalul mesei, m-am împrietenit și cu brânza cu mucegai albastru, cea din combinația 5, care se obține doar în anumite regiuni. Apropo, știi cum s-a prins mucegaiul de brânză de-a lungul vremii? Legenda spune că în trecut, în timp ce un cioban mânca un colț de pâine cu brânză de oaie, a văzut o băciță sexy și s-a dus s-o cucerească. Pentru că nu voia s-arunce mâncarea, a pus pâinea cu brânză într-un colț al peșterii. Când s-a întors, a văzut că brânza a prins mucegai și că are gust bun. :))) Asta așa, ca o glumă de final, spusă de Edi.

 

 

Bei vin, mănânci brânză… câștigi premii

De multe ori am participat la concursuri pe net, tombole, tras cu arma la țintă, aruncat cu mingea în cutii goale, tras loz din plic, pariuri sportive, chiar și loto. Am avut vreodată noroc? Nu-mi amintesc. :))) De fapt, ba da, am câștigat o ședință gratuită pentru bronzat, eu nefiind fan al bronzului (îmi place să am pielea „brânză” . Glumă seacă :)) ), ședință pe care n-am onorat-o.

Cu gândul ăsta „apocaliptic” am și votat combinația de vin și brânză care mi-a plăcut cel mai mult. Pentru că regula serilor de degustare e așa: la sfârșitul lor, primești un cartonaș cu atâtea cifre câte combinații au fost. Votezi ce vin și brânză ți-au  încântat cel mai mult papilele și pui bilețelul în urna din dreptul combinației cu pricina. Iar dacă bilețelul tău e extras, câștigi exact ceea ce ai votat.

Eu am ales numărul 1- adică vinul alb cu brânza Chardonnay (eu să votez vin alb, cine ar fi crezut!?).  N-am câștigat, bineînțeles, dar am rămas cu ceva și mai important.  Cu experiența unei seri aparte, care m-a scos un pic din zona de confort.

Iar dacă ar fi să descriu în trei cuvinte combinația aleasă de mine, aceea ar fi: vinul înviorător,  brânza cremoasă, iar întreaga combinație – echilibrată.

 

  Ție în ce moment îți place să bei vin?

Share